Sursa poza si informatii: svnews.ro

Deși rromii trăiesc de secole în România, prezența lor în viața Bisericii Ortodoxe rămâne marginală. Majoritatea populației se declară ortodoxă, însă rromii nu au preoți din rândurile lor și, implicit, nu beneficiază de o pastorație coerentă care să le vorbească în limba și în duhul comunităților lor.

Astăzi, majoritatea rromilor sunt penticostali, iar acest fapt se explică nu doar prin atracția unui cult viu și participativ, ci și prin nepăsarea clericilor ortodocși. În timp ce predicatorii neoprotestanți intră în comunități, îi ascultă și le oferă sprijin concret, Biserica Ortodoxă rămâne la distanță, cu un interes redus și sporadic.

Realitatea ultimelor decenii arată un fenomen vizibil: rromii au îmbrățișat masiv cultele neoprotestante, cu precădere cultul penticostal. Motivele sunt multiple – de la simplitatea și forța discursului religios, la sentimentul de apartenență și ajutorul real pe care îl primesc în viața de zi cu zi. În schimb, Biserica Ortodoxă s-a mulțumit să ofere doar ajutoare materiale de moment – câteva pachete cu alimente sau haine – fără a construi o strategie misionară autentică.

Acest „exod” al rromilor către neoprotestantism pare să lase rece Biserica Ortodoxă, care nu întreprinde acțiuni consistente pentru a opri tendința. Nepăsarea clericilor ortodocși este, fără îndoială, unul dintre motivele principale pentru care tot mai mulți rromi aleg să-și caute sensul religios în afacerea Ortodoxiei.

Este nevoie de mai mult decât milostenie ocazională. Este necesară încurajarea tinerilor rromi să urmeze școli teologice, pentru a putea fi hirotoniți preoți și diaconi din propriile comunități. Este nevoie de paraclise misionare în zonele cu populație rromă numeroasă și, poate mai important, de numirea la nivelul fiecărei eparhii a unor intelectuali rromi în funcția de consilieri eparhiali pentru rromi.

Minoritatea rromă nu poate fi tratată la pachet cu celelalte minorități etnice – pentru că se confruntă cu probleme specifice, inclusiv cu discriminarea venită uneori chiar din partea unor persoane aflate în funcții eparhiale importante.

Biserica Ortodoxă are tradiție, are mănăstiri, are resurse. Îi lipsește însă voința și strategia reală de apropiere și valorizare a rromilor. Dacă nu se trezește acum, Biserica riscă să piardă definitiv aceste comunități, iar rromii vor rămâne să spună, dar nu despre Ortodoxie, ci despre alte confesiuni: „Au Mănăstire”.

Articol preluat și adaptat de la Suceava News Online.