Europa, vulnerabilă la drone? Analiza riscurilor NATO

Elisabeth Braw, cercetătoare la Atlantic Council și autoarea studiului, subliniază că, în anumite cercuri, dronele sunt percepute ca o „Wunderwaffe” modernă, capabilă să revoluționeze apărarea națională. Ea precizează că, deși nu sunt o armă-minune, nici nu pot fi considerate simple echipamente secundare.

Capcanele unei strategii simplificate

Operațiunile spectaculoase ale Ucrainei, care au vizat ținte aflate la sute sau chiar mii de kilometri de linia frontului, au alimentat această viziune. Forțele ucrainene au raportat recent lovirea a 14 nave rusești în Marea Azov, incluzând 12 petroliere despre care Kievul afirmă că făceau parte din „flota din umbră” a Moscovei, utilizată pentru transportul petrolului și eludarea sancțiunilor internaționale. Comandamentul ucrainean al sistemelor fără pilot a comunicat că 35 de petroliere, cargouri și nave auxiliare au fost avariate în doar 96 de ore.

De asemenea, dronele ucrainene au atacat rafinării, terminale petroliere, obiective militare din Crimeea ocupată și nave rusești din Marea Neagră. În luna iulie, unitățile ucrainene au raportat o medie de aproximativ șase ținte navale lovite zilnic, într-o campanie menită să izoleze Crimeea și să diminueze capacitățile logistice militare ale Moscovei. Aceste rezultate au consolidat ideea că armatele europene ar trebui să investească masiv în drone mici, accesibile și ușor de produs, în detrimentul platformelor militare clasice, mult mai costisitoare.

Analiza avertizează însă că o astfel de concluzie simplifică excesiv învățămintele războiului din Ucraina. Hans Granlund, fost ofițer naval suedez și atașat militar în Ucraina, a explicat că acțiunile Kievului au forțat Flota rusă din Marea Neagră să se retragă din vestul bazinului, permițând Ucrainei să mențină deschise rutele comerciale civile. Cu toate acestea, Ucraina nu a obținut controlul asupra Mării Negre, deoarece nu deține o flotă proprie suficient de puternică.

Limite și necesitatea integrării

Dronele pot efectua supraveghere, pot lovi ținte, pot perturba logistica și pot provoca pierderi disproporționate unui adversar în raport cu costul lor. Totuși, ele nu pot transporta trupe și echipamente, nu pot apăra permanent rutele maritime și nici nu pot ocupa sau menține un teritoriu. În regiunea Mării Baltice, de exemplu, statele NATO trebuie nu doar să poată ataca navele rusești, ci și să transporte militari, muniții și provizii către Finlanda și țările baltice. Pentru astfel de misiuni, navele, avioanele, vehiculele blindate și personalul militar rămân indispensabile. Analiza avertizează că, deși dronele pot provoca daune semnificative, ele singure nu pot aduce victoria.

Alianța Nord-Atlantică recunoaște importanța crescândă a noilor tehnologii. La summitul NATO de la Ankara, secretarul general Mark Rutte a anunțat lansarea inițiativei „NATO Drone Edge”. Statele aliate intenționează să investească peste 40 de miliarde de dolari în următorii cinci ani în capacități de combatere a dronelor și să pregătească de cinci ori mai mulți operatori până la sfârșitul anului 2027. Acest plan evidențiază, însă, și limitele acestor sisteme: fiecare tehnologie nouă generează apariția unor contramăsuri.

Sistemele de bruiaj, armele cu laser și cele cu microunde de mare putere ar putea neutraliza în viitor roiuri întregi de drone, la costuri mult mai mici. Alimentarea unor astfel de arme energetice necesită însă platforme mari și stabile, inclusiv fregate și alte nave militare. O analiză academică publicată în revista „International Affairs” ajunge la o concluzie similară: simpla achiziționare în masă a dronelor nu constituie o strategie militară viabilă. Acestea trebuie integrate într-o rețea comună cu forțele terestre, navale și aeriene, cu sistemele de comunicații, inteligența artificială și structurile de comandă.

Viceamiralul Ewa Skoog Haslum, șefa operațiunilor militare comune ale Suediei, susține că dronele trebuie să devină o componentă firească a întregului sistem militar, fiind utilizate ca senzori, purtătoare de armament și mijloace logistice. Ea avertizează că armatele nu pot produce milioane de drone pentru a le depozita pe termen lung, deoarece ritmul evoluției tehnologice este atât de rapid încât aceste echipamente riscă să fie deja depășite în momentul în care ar trebui utilizate.

Ideea că dronele ieftine fac inutile fregatele, avioanele de luptă, sistemele antiaeriene sau forțele terestre reprezintă, conform analizei, o „narațiune periculoasă”. Dronele sunt o componentă esențială a războiului modern, dar eficiența lor depinde de integrarea într-un ansamblu mai larg, care să includă armamentul tradițional, sistemele digitale și capacitățile de contracarare a tehnologiilor adversarului.

Echilibrul strategic în Ucraina

Disputa dintre războiul bazat pe tehnologie și abordarea militară tradițională a fost vizibilă inclusiv la nivelul conducerii Ucrainei. Fostul ministru al Apărării, Mykhailo Fedorov, a promovat extinderea producției de drone, digitalizarea armatei și utilizarea datelor pentru identificarea și lovirea țintelor. El a intrat însă în conflict cu fostul comandant-șef Oleksandr Sîrski, criticat pentru o abordare rigidă și pentru menținerea unor tactici considerate tradiționale.

Fedorov a fost îndepărtat în cadrul remanierii guvernamentale din iulie, iar demiterea sa a declanșat proteste în mai multe orașe ucrainene. Câteva zile mai târziu, la 22 iulie, președintele Volodimir Zelenski l-a demis și pe Sîrski, numindu-l în locul său pe generalul Mykhailo Drapatîi. Acest episod ilustrează dificultatea găsirii unui echilibru între inovația tehnologică rapidă și capacitățile militare clasice. În cazul în care încrederea exagerată în drone îi va determina pe liderii europeni să renunțe la investițiile în nave, avioane, sisteme de apărare și forțe terestre, concluzionează autoarea analizei, „va exista un singur câștigător: Rusia”.

Informațiile factuale principale provin din comunicările autorităților și relatările presei naționale, inclusiv Mediafax. Textul a fost redactat editorial pentru contextualizarea subiectului.

Perspectivă locală

Pentru Suceava și regiunea noastră, o astfel de dezbatere strategică are implicații directe, mai ales în contextul proximității graniței estice a NATO. Dependența exclusivă de o singură tehnologie, oricât de promițătoare, ar putea lăsa vulnerabilități în apărarea teritorială și a infrastructurii critice. Este esențial ca autoritățile locale și naționale să susțină o abordare echilibrată, care să integreze inovația cu menținerea și modernizarea capabilităților militare clasice, pentru a asigura o descurajare credibilă și o apărare eficientă în fața oricăror amenințări.