În octombrie 1853, Războiul Crimeii a debutat, marcând un conflict semnificativ în istoria Europei. Totul a început când țarul Rusiei, Nicolae I, a intrat în Principatele Dunărene (Țara Românească și Moldova), teritorii aflate sub protecție comună rusă și turcă. Această acțiune a stârnit proteste vehemente din partea Franței, Austriei și Marii Britanii. Până în septembrie, mulțimile din Constantinopol s-au revoltat împotriva incursiunii ruse, iar tensiunile dintre Imperiul Otoman și Imperiul Rus au crescut considerabil.
Conștienți de sprijinul principalelor puteri europene, turcii au declarat război în această perioadă, iar în martie 1854, Franța și Marea Britanie s-au alăturat conflictului de partea otomanilor. Ulterior, și Regatul Sardiniei a trimis un regiment pentru a sprijini cauza.
Războiul Crimeii a fost marcat de condiții extrem de dificile; timp de aproape doi ani și jumătate, soldații au suferit din cauza rănilor, frigului și, mai ales, a bolilor care au decimat ambele tabere. În final, Rusia a acceptat câteva modificări minore de frontieră, iar conflictul s-a încheiat.
Acest război a fost martor la acte de eroism legendare, deși adesea inutile, precum atacul cavaleriei ușoare. De asemenea, Florence Nightingale a devenit o eroină britanică, îngrijind răniții în timpul conflictului.
În total, aproximativ 250.000 de oameni au murit în Crimeea, într-unul dintre cele mai lipsite de scop războaie din istorie. Țarul Nicolae I, cel care a declanșat conflictul, nu a supraviețuit pentru a-i vedea sfârșitul; a murit pe 2 martie 1855, cu unsprezece luni înainte de încheierea războiului. Unii istorici susțin că s-a sinucis din cauza disperării cauzate de pierderile Rusiei, dar este mai probabil să fi murit de pneumonie, organismul său epuizat fiind prea slab pentru a rezista.
Un aspect interesant al acestui conflict este că a îmbogățit limba engleză cu termeni care denumesc obiecte de îmbrăcăminte. Astfel, au apărut cuvintele "balaclava" (cagulă inventată de soldați pentru a se proteja de frig, numită după bătălia de la Balaclava din 1854), "mâneca raglan" (concepută inițial pentru a fi purtată de feldmareșalul britanic Raglan, care avea un singur braț) și "cardigan" (denumită după generalul britanic Sir James Cardigan).
Aceste evenimente au avut un impact semnificativ asupra Europei și au influențat cursul istoriei, inclusiv în zonele aflate sub protecție sau influență otomană, precum Țara Românească și Moldova.